Şcoala era încăpătoare şi oferea spaţiu de cuprindere pentru toţi cei 523 de elevi, într-un singur schimb, cel de dimineaţă, conform programului anunţat, de la ora 8,00 la ora 13,00. Durata unei ore era de 50 de minute, cu o pauză de zece minute după fiecare oră şi o pauză mare, de 20 de minute, la ora 10,00.
Înscrierea elevilor se făcuse la secretariatul şcolii, la cererea părinţilor, conform recensământului făcut în perioada 1-15 septembrie 1967 de către cadrele didactice titulare care se prezentaseră la post. Studiind compoziţia socială a părinţilor elevilor se constată faptul că 60% dintre aceştia erau persoane cu pregătire medie şi superioară. Faptul acesta s-a dovedit benefic de-a lungul anilor, deoarece aceştia preţuiau şcoala, respectau şi colaborau cu cadrele didactice, în termeni pozitivi şi creatori, una din trăsăturile sale dominante, graţie căreia aceasta şi-a impus, din primii ani, criteriile sale de exigenţă şi seriozitate.
Închegarea colectivului didactic s-a realizat chiar de la început. Cei mai mulţi erau dascăli tineri şi entuziaşti, călăuziţi de dorinţa afirmării şi a lucrului bine făcut. Reuşita acestui început era garantată de o bună planificare a activităţii din şcoală.
În cei 45 de ani de existenţă schimbările produse în dotatrea şcolii au fost permanente, benefice şi de bun gust. Meritele principale le-au avut conducerea şcolii cu întregul personal şi comitetele de părinţi.
De-a lungul anilor şcoala a reuşit să ofere elevilor un bun confort material, cu dotări moderne, pentru obţinerea performanţelor şcolare.
Parafrazându-l pe Sadoveanu se poate spune că lecţiile se făceau bine, iar elevii învăţau după puterile lor. Se poate aprecia că, încă de la început, cei doi parteneri-profesorul şi elevul, au avut condiţii prielnice pentru a comunica şi relationa în vederea atingerii obiectivelor propuse. De-a lungul anilor, şcoala s-a bucurat de prezenţa unor cadre didactice cu o solidă pregătire de specialitate şi metodică şi cu o permanentă dorinţă de perfecţionare. De cealaltă parte, majoritatea elevilor s-au dovedit receptivi la toate acţiunile instructiv-educative propuse de şcoală.
Una din problemele create de creşterea rapidă a învăţământului de masă, specific Școlii Generale Nr.23 a fost supraaglomerarea. Creşterea explozivă a populaţiei şcolare, migrarea masivă a populaţiei din mediul rural spre cel urban şi prelungirea perioadei de şcolarizare au creat şcolii o serie de probleme greu de rezolvat. Într-o perioadă de 7 ani populaţia şcolii sporeşte de la 484 de elevi, în 1970, la 1180 de elevi, în 1977. Dacă în anul şcolar 1967-1968 funcţionau opt clase la învăţământul primar, în anul şcolar1976-1977 numărul lor creşte la 34, aşezând şcoala pe locul I pe judeţ, ca număr al populaţiei şcolare.
În contextul schimbărilor petrecute în decembrie 1989, conducerea şcolii se lansează într-o serie de iniţiative curajoase în direcţia reformării şi modernizării procesului de învăţământ. Întreaga societate românească trăieşte în mijlocul unui sindrom complex de schimbări şi prefaceri care presupun numeroase ajustări şi reechilibrări delicate ale vieţii sociale şi economice.
În fiecare an, după 1990, şcoala are elevi reprezentanţi la fazele naţionale ale olimpiadelor la majoritatea disciplinelor de învăţământ. Graţie şi acestor rezultate, şcoala a dobândit certificatul de “Școală reprezentativă”.
Se ştie că învăţământul primar şi gimnazial constituie prima etapă în formarea personalitatii viitorului adult, foarte importantă, pentru că aceia care au strălucit în această etapă ( şi au fost foarte mulţi în Școala nr 23 “Mihai Eminescu”), au confirmat şi au continuat buna lor pregătire şi în şcolile postgimnaziale (liceale, universitare, postuniversitare) din ţară şi din străinătate.
Urmărind devenirea foştilor elevi ai şcolii se poate constata că aceştia acoperă practic toată gama profesiilor care onorează structura social-politică şi administrativă a timpului contemporan. Geografic, se poate spune, există foşti elevi ai şcolii, realizaţi profesional, în toate ţările civilizate ale lumii şi foarte mulţi se află în oraşul lor natal onorându-l cu profesii dintre cele mai diverse, respectate şi apreciate de colectivitatea locală (medici, ingineri, profesori, oameni de afaceri, ziarişti, politicieni, oameni de cultură etc.)
Din data de 15 iunie 1995, la sugestia elevilor şi a cadrelor didactice, şcoala primeşte numele marelui poet Mihai Eminescu… » ( extras din Monografia şcolii)