“Ce mai face educatia dupa aproape 2 ani de pandemie?” - un serial de 5 articole realizat cu sprijinul profesorilor de limba engleza.
INTRO: Vocea profesorului de Engleza
Dupa aproape 2 ani de pandemie, cand paradigma educatiei s-a schimbat in moduri niciodata prevazute, ne-am decis sa luam pulsul profesorilor de la catedra de engleza, trecuti instantaneu, ca toti ceilalti pedagogi, in spatele monitoarelor pentru predarea online.
Considerand ca acestia detin pulsul elevilor si parintilor, fiind interfata in actul educational, 500 profesori de limba engleza din 80 orase, au fost invitati, la dialog pe subiecte din domeniul educatiei, orientate pe studiul limbilor straine - zona noastra de referinta.
Intr-un serial de 5 articole povestim optica sintetizata a situatiei reale actuale, dar si despre propuneri de viitor. Azi despre participarea parintilor in sistemul online de invatare.
Parintii si mediul familial in scoala online.
Scoala online a fost privita cu reticenta si de catre parinti, dar si de catre profesori. Cu toate acestea, acolo unde s-a dispus varianta hibrid sau exclusiv online, acest mod de a face educatie a fost extrem de solicitant, provocator si frustrant, atat pentru profesori si parinti (nevoiti sa ajusteze programul propriu si modul de viata al familiei), cat si pentru elevi, tranzitand de la un mod de invatare si relationare bazat de interactiune directa, la cel mediat de tehnologie.
De la momentul lansarii scolii online, formele de interactiune si comunicare au depasit barierele clasice. Fiecare parinte a insemnat un alt model de comunicare, cu alte asteptari, intrebari, neclaritati, sugestii. Parintii au fost mai receptivi la sfaturile profesorilor, au realizat ca perceptia realitatii este diferita la varste diferite, iar elevii au o alta viziune asupra societatii si realitatii, nu neaparat mai buna sau mai rea ci doar diferita.
Parerile sunt foarte impartite in ceea ce priveste implicarea parintilor in scoala online si se constata ca implicarea lor este invers proportionala cu varsta copiilor.
Cu cat copiii sunt mai mici (in scoala primara si gimnaziala), cu atat parintii sunt mai activi, mai participativi, mai atenti, pentru a fi la curent cu programul educativ al copilului. Cei mai multi dintre tutori lucreaza temele impreuna cu copilul, unii asista la ore, altii exerseaza ori fac lectiile in avans.
Parte dintre parinti si-au asumat rolul de a controla si evalua procesul de invatare al copiilor, mai mult chiar dau feedback profesorilor, spunandu-le ce fac bine sau cum sa imbunatateasca metodele de predare, chiar lanseaza propuneri de accesare aplicatii, proiecte ori platforme educationale.
Asadar, exista parinti cu responsabilitati multiple in educatia copilului, ce stau “cot la cot” cu acesta atat la orele de scoala, cat si la cele de pregatire suplimentara; descoperind ce inseamna cu adevarat activitatea de predare-invatare-evaluare in societatea actuala, mult diferita de cea a generatiei lor.
La extrema cealalta, sunt parintii mai putin implicati, cu copiii in anii terminali de liceu, care detin abilitati digitale avansate - mult peste nivelul tutorilor si care si-au dobandit autonomie in viata educationala, dar si in familie.
O mica pondere din parinti nu se implica deloc si prefera sa dea vina pe profesori pentru “esecul scolii online”. Principalele dificultati pe care acestia le reclama, asta in cazul fericit in care au acces acceptabil la tehnologie, sunt legate de experientele limitate pe care scoala online le ofera din punct de vedere cognitiv si social. In acest caz, profesorii se pot confrunta cu ”abandonul tehnologic”, adica elevii nu stau cu camerele deschise, intarzie sa raspunda sau chiar refuza sa interactioneze ori sa participe la ore (tot pe motive aparent ”tehnice” - nu merge internetul, camera, microfonul). De aici un efort foarte mare din partea profesorilor pentru a recontracta relatia de invatare cu elevii, precum si de a face din actul educational o experienta utila, captivanta, conectiva.
In momentul revenirii in online, cadrele didactice, copiii si parintii, stiu mai mult decat anul trecut despre utilizarea tehnologiei si accesul la platformele de invatare, asa ca urmatoarea provocare este de a-i stimula pe elevi sa persevereze in studiu, sa acceseze materiile si sa o faca in mod eficient. Iar implicarea parintilor poate contribui la transformarea scolii intr-o experienta de succes pentru copil.
« Situatia pandemica actuala a fortat sistemul de invatamant romanesc sa se adapteze unei realitati ce exista de ceva timp in tarile dezvoltate. Abordarea unei noi perspective asupra invatarii, ce include utilizarea noilor tehnologii, viziunea trans/interdisciplinara, dezvoltarea competentelor, mai ales a celei emotionale si aplicabilitatea teoriei la practica este ceea ce elevii de astazi au nevoie pentru a se putea adapta cerintelor ulterioare ale societatii. | Prof. Moise Loredana, Roman »
Indiferent de forma sub care se va desfasura scoala, se pare ca am intrat intr-o epoca “diferita”, iar vechile obiceiuri vor fi adaptate sau inlocuite. Este adevarat ca experienta scolii virtuale poate fi de multe ori coplesitoare, insa din punct de vedere biologic, oamenii sunt inzestrati cu capacitatea de a se adapta, cu atat mai mult copiii dispun de resurse, adeseori nebanuite de adulti, de adaptare si rezilienta in contexte dificile.
================================================
Va multumim!
Cu multumiri adresate profesorilor de limba engleza, EECentre va invita sa urmariti sectiunea de Stiri, in care se vor publica periodic urmatoarele articole din serialul
“Ce mai face educatia dupa aproape 2 ani de pandemie?”
================================================